ADHD la fete: de ce trece adesea neobservat
Fetele cu ADHD ajung la evaluare, în medie, cu ani mai târziu decât băieții. Nu pentru că ar avea forme mai ușoare, ci pentru că formele lor nu deranjează pe nimeni.
Cine ajunge, de fapt, la psiholog?
Trimiterea la evaluare vine, de cele mai multe ori, dinspre școală, iar școala semnalează comportamentele care deranjează. Un băiat care se ridică de pe scaun și vorbește peste ceilalți este observat în prima lună. O fată care privește pe geam, liniștită și amabilă, nu ajunge niciodată pe lista nimănui.
La fete predomină forma neatentă: visat cu ochii deschiși, gânduri care rătăcesc, greutatea de a urmări o explicație până la capăt, lucru lent, teme care se prelungesc la nesfârșit seara.
Cum ascunde compensarea problema?
Multe fete cu ADHD își dezvoltă foarte devreme strategii de compensare: muncesc de două ori mai mult, își fac liste peste liste, cer permanent confirmări, verifică totul obsesiv. Notele rămân bune, deci, aparent, nu există nicio problemă.
Costul apare în altă parte: epuizare, anxietate, perfecționism, crize de plâns seara, dureri de burtă înainte de școală. Plânsul acesta de seară seamănă cu alarma unui detector de fum: ne arată că undeva arde un foc mocnit. Adesea, acesta este motivul real pentru care familia ajunge la psiholog, iar ADHD-ul se descoperă abia sub anxietate.
La ce semne merită să fii atent?
Iată câteva semne pe care le întâlnim des:
- Pierde constant lucruri și uită sarcini, deși pare organizată.
- Are nevoie să citească același paragraf de trei ori.
- Se blochează când trebuie să înceapă ceva și amână până în ultima seară.
- Are reacții emoționale intense, pe care le păstrează pentru acasă, nu pentru clasă.
- Este descrisă drept „sensibilă”, „visătoare” sau „prea perfecționistă”.
În adolescență apar și alte semne: relații intense și instabile, o sensibilitate mare la respingere, greutăți în a-și gestiona timpul și banii, simptome care se agravează în anumite momente ale ciclului menstrual. Spre exemplu, o elevă care a mers „ca unsă” până în clasa a VII-a poate începe să se prăbușească atunci când volumul de lucru crește, iar strategiile de compensare nu mai ajung.
De ce contează diagnosticul la timp?
O fată care nu știe că are ADHD nu ajunge la concluzia „am o dificultate de reglare a atenției”. Ajunge la concluzia „sunt proastă, dar mă descurc dacă muncesc dublu”. Această explicație despre sine o însoțește, adesea, până la 30 sau 40 de ani.
Evaluarea psihologică scoate la iveală profilul real, inclusiv acolo unde rezultatele bune ascund un efort disproporționat, și oferă strategii care înlocuiesc compensarea prin epuizare. Notele bune nu înseamnă neapărat că totul e în regulă.
Notele bune nu exclud ADHD-ul. Dacă efortul din spatele lor este disproporționat, merită verificat.